„De Golgota nu ai cum să fugi…
Calea spre Împărăție trece doar prin ea!”
Ce este Apocalipsa? Care este sensul profund al sfârșitului lumii? De ce suferim și de ce
au loc războaie și catastrofe? Cine este antihristul și când va veni? Iată câteva întrebări la care nu
poate răspunde coerent cultura zilelor noastre, deși suprasaturată de narative apocaliptice.
Imaginează-ți acum un om care a văzut Imperiul Țarist prăbușindu-se, a supraviețuit 20
de ani în gulagurile sovietice, a slujit Liturghia în catacombe și a primit descoperiri de la
Dumnezeu, asemenea prorocilor de odinioară. Ei bine, acest om vine cu răspunsuri nu doar
concrete și clare, ci dătătoare de nădejde și discernământ, despre ceea ce numim sfârșitul lumii.
Răspunsurile sale au fost consemnate în două volume valoroase, „Am văzut sfârșitul
lumii: Mărturisirile unui stareț care a trăit o sută de ani” (Editura Sophia vol. 1 – 2024, vol. 2 –
2025) de către unul dintre ucenicii săi.
O viață de martiriu
Născut la începutul secolului XX în Imperiul Țarist, Starețul centenar, Părintele Antonie,
a fost un supraviețuitor al frământărilor istoriei ruse. Seminarist în Lavra Sfântului Serghie în
1917, devine călugăr, diacon și preot chiar în toiul Revoluției Bolșevice. Arestat de nenumărate
ori ca „element dușmănos”, petrece peste 20 de ani în gulaguri, unde munca silnică îl șubrezește
fizic, dar îl întărește sufletește. Eliberat după Al Doilea Război Mondial, intră în ascultare la un
bătrân isihast format la Optina – leagănul duhovniciei ruse.
Ca fochist, salvează cărți și vase liturgice din ascunzișuri țariste și slujește Liturghia în
taină, botezând și înmormântând noaptea, sub amenințarea denunțării și a morții. Oamenii se
adună în jurul lui: rugăciunile sale lucrează minuni, iar darul înaintevederii îl face un far în
întuneric.
Pe la începutul anilor ’70, Dumnezeu îi dezvăluie prima vedenie: transformările lăuntrice
ale oamenilor în vremurile apocaliptice. A doua vedenie, detaliată și cutremurătoare, descrie
starea lumii înainte și în timpul domniei antihristului – evenimente care, după 50 de ani, par a se
împlini sub ochii noștri: consumerism debordant, îndobitocire sufletească, alergare după
confortul efemer cu orice preț.
Simptomele unei lumi apocalitice
Cuvintele Starețului sunt consemnate de Părintele Alexandru Krasnov (1958–2007), un
preot rus crescut în perioada prigoanei sovietice. Primul volum consemnează întâlnirile și
convorbirile Starețului cu Părintele Alexandru, precum și cuvinte ale Sfinților Părinți despre
vremurile de pe urmă. „Sfântul Ignatie Briancianinos a fost întrebat despre venirea antihristului
și a răspuns că nu există o dată exactă, iar venirea lui va fi determinată de oameni, prin măsură
înrăirii lor.”
Starețul Antonie identifică cu claritate simptomele lumii apocaliptice în care noi trăim
astăzi: dorința obsesivă de înavuțire, „așezată în capul unghiului noii viziuni asupra lumii”,
ușurătatea și libertinajul, pofta lumească, pierderea ethosului creștin de către credincioși și
decăderea lor la mentalitatea păgânilor de odinioară.
Volumul al doilea aprofundează subiectul prin scrisori-testament către ucenici: „Mă tot
întrebi despre vremurile de la sfârșitul lumii… Pentru un om muritor, orice timp este al
sfârșitului! Trebuie să trăim ca și cum ne-am afla deja în pragul morții.” Starețul subliniază că
rugăciunea adevărată, singura care ne poate salva, nu este recitare, ci sudoare cu sânge, ca a lui
Hristos în Ghetsimani. „De Golgota nu ai cum să fugi… Calea spre Împărăție trece doar prin ea!”
– un apel la răbdare, îndurare și lepădare de iluzia veșniciei pământești.
Astfel, într-o eră a „bunăstării himerice” – unde materia ne înlănțuie mintea și inima –,
mărturisirile starețului acționează ca un „bisturiu duhovnicesc”: taie cangrenele sufletești,
dezvăluie capcanele antihristului și arată calea strâmtă a Evangheliei. Multe viziuni s-au împlinit
deja; altele ne cheamă la trezvie. „Ostenește-te și rabdă, îndură și roagă-te!” – așa încheie starețul
o scrisoare.
O recenzie de Tatiana Petrache