„Într‑o lume tot mai agitată și mai scindată, preo­cupările privind educația copiilor s‑au intensificat. Atât în România, cât și în alte țări, se pune tot mai des întrebarea: „pentru ce viitor ne educăm copiii?” Pentru creștini, răspunsul la această întrebare ar trebui să fie mai limpede din perspectiva învățăturilor Sfinților Părinți.
Acesta este și mesajul cărții de față: de a ne orien­ta către finalitățile morale și duhovnicești, iar celelalte vor urma în mod firesc și ziditor.
Autorul ne oferă o perspectivă echilibrată asu­­pra tehnologiei văzute în contextul zilelor noas­tre, evidențiind însă și riscurile acesteia. Să evi­tăm, așadar, tehnofobia, pășind cu răb­da­re și cu­raj către ziua de mâine în lumina învăță­turilor creștine. Astfel, putem ridica educația la treapta de artă, dobândind mai târziu recunoștință din par­tea copiilor, dar și mijlocire pentru propria noas­tră mântuire.”

Câteva date despre autor:

  • Profesor Universitar al Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, disciplina „Spiritualitatea Ortodoxă: Ascetica şi Mistica”
  • Doctor în Teologie al Facultății de Teologie București cu titlul „Antropologia creştină: Sinteză filocalică”
  • Bursă de documentare pentru doctorat – Oxford University, Pembroke College – sub coordonarea P.S. Kallistos Ware
  • Dintre numeroasele volume publicate de către Părintele Profesor, menţionăm: „Teologia necazurilor şi alte eseuri” (1998), „Din iadul patimilor spre raiul virtuţilor. Cuvinte de folos duhovnicesc din spiritualitatea filocalică” (2000), „Omul – taină teologică” (2002), „Lumea, rugăciunea şi asceza în teologia Părintelui Dumitru Stăniloae” (2003) sau „Familia creştină – între ideal şi criză (2011)”.
  • Absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu