„Lipsa unor repere sănătoase, noi, părinții, putem confunda ușor libertatea pe care o oferim copiilor cu lipsa limitelor
Suntem generația de părinți cărora ni s-a spus că dacă spunem “Nu” copilului, îi vom tăia aripile, îi vom știrbi din personalitate, îi vom îngrădi curiozitatea sau evoluția.
În același timp ne uităm în jur și vedem că potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), România se plasează pe locul al treilea la nivel european în clasamentul țărilor cu cel mai ridicat nivel de bullying în rândul elevilor, cu o rată de creștere în ceea ce privește adicțiile, de la droguri, la dependența digitală și nu numai.
De multe ori, în lipsa unor repere sănătoase, noi, părinții, putem confunda ușor libertatea pe care o oferim copiilor cu lipsa limitelor. Și totuși până unde merge scuza “copilul își exprimă emoțiile” atunci când se întâmplă frecvent ca acesta să jignească un alt copil sau să ne “pună la colț” pe noi, ca părinți, dascăli etc.? Este o întrebare foarte bună, al cărei răspuns îl căutăm cu toții.
Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia
În speranța găsirii unor repere sănătoase, am adunat câteva idei din cartea “Cum să educăm ortodox copilul. 300 de sfaturi înțelepte pentru părinți de la sfinți și mari duhovnici” (Editura Sophia) pe care le consider a fi de referință atunci când avem nevoie să știm cum să raportăm copiii noștri la valorile supreme care ne integrează în societatea în care trăim, cu frumusețea, libertatea, dar și provocările ei.
“Copiiilor trebuie să li se dea libertate potrivit cu vârsta și cu educația lor. Care dintre cele două direcții este mai corectă, mai plăcută și mai satisfăcătoare pentru om: de la lărgirea libertății lui la mărginirea ei sau, dimpotrivă, de la mărginirea ei la lărgirea ei? Bineînțeles, aceasta din urmă. Așadar copiii trebuie aduși de la mărginirea libertății la lărgirea acesteia. Altfel, cel care a devenit prea liber prea devreme încotro se va îndrepta cu dorința sa de plăcere crescândă? Oare nu va fi ispitit să încalce dreptele hotare ale libertății raționale și legiuite?” (Sfântul Filaret al Moscovei)
Stabilitatea emoțională a copilului și capacitatea lui de a iubi sunt direct legate de armonia și iubirea vizibilă dintre părinți
Ideea esențială a cărții este că nașterea fizică nu este suficientă; adevărata menire a părinților este “buna creștere”, bazată pe dragostea părintească necondiționată, dar, mai ales, pe buna înțelegere dintre soți, care este fundația familiei: Copilul trebuie să crească în lumina strălucirii dragostei reciproce dintre părinți, înainte de a se scălda în dragostea lor față de el. Stabilitatea emoțională a copilului și capacitatea lui de a iubi sunt direct legate de armonia și iubirea vizibilă dintre părinți.
“Dacă sentimentele reciproce ale părinților se răcesc, inima copilului se poate răci, chiar dacă este iubit cu tandrețe. Unirea și armonia părinților este fundamentul de siguranță al copilului.”
O altă idee de bază a cărții este educația copiilor prin exemplul personal. Copiii vor deprinde valorile de mai jos atât cât au văzut la părinți:
- Blândețe, răbdare și iubire manifestate constant.
- O stare de spirit pozitivă și entuziastă.
- Dragostea de Dumnezeu și oameni, pe care o asimilează de la părinți, încă din pruncie.
Obiectivul nu este nici adaptarea cu orice preț la valorile false ale lumii, nici izolarea într-un „ghetou ortodox” ostil
O problemă majoră regăsită în carte este modul în care părinții pot ajuta copiii să navigheze prin lumea secularizată. Obiectivul nu este nici adaptarea cu orice preț la valorile false ale lumii, nici izolarea într-un „ghetou ortodox” ostil.
“Vedem că un copăcel se apleacă lesne în orice parte și că în ce parte se apleacă, într-aceea și crește. Așa este și cu copilul: cu ce se învață, aceea va și face. Dacă se învață din pruncie cu binele, bun va fi toată viața lui. Dacă se învață cu răul, rău va fi toată viața lui. Copilul poate să devină înger, poate să devină și diavol. Cum este crescut și îndrumat, așa va fi: de creștere depinde, ca de o sămânță, tot restul vieții lui.” (Sfântul Tihon din Zadonsk)
O carte care merită citită sau măcar răsfoită într-o zi de duminică, deoarece este asemenea unui ghid practic care îmbină sfaturile duhovnicești tradiționale cu știința pedagogică și psihologică, oferind răspunsuri clare la provocările delicate ale creșterii copiilor de astăzi.”