Sfântul Ioan Maximovici (1896-1966) a fost un ierarh, teolog și misionar al Bisericii Ruse – ce va apuca drumul exilului după revoluția bolșevică, conducând mai apoi mii de ortodocși ruși din China în lumea liberă unde la va fi păstor.
S-a născut pe data de 4 iunie 1896, în regiunea Harkov, Imperiul Rus, în nobila familie Maximovici. În copilărie, a iubit să adune icoane și cărți duhovnicești, îndeletnicindu-se cu cititul Vieților sfinților. În 1914, după ce termină școala de cadeți, va hotărî să urmeze Academia Teologică de la Kiev. Pǎrinții vor insista să se înscrie însă la facultatea de drept.
În 1921, în timpul războiului civil din Rusia, emigrează la Belgrad împreună cu întreaga familie. În 1925 va absolvi facultatea de teologie. În 1926, este tuns în monahism și hirotonit ca ierodiacon în mănăstirea Milkovo, luând numele de Ioan. La sfârșitul aceluiași an, Ioan Maximovici a fost hirotonit ca ieromonah. Între anii 1929-1934, a fost profesor și diriginte la seminarul teologic „Sfântul Ioan Botezătorul” din Bitola. În anul 1934, a fost hirotonit episcop. Va fi trimis în China, în eparhia Shanghai-ului. Colonia emigranților ruși din China va fi nevoită să se refugieze, iar Ierarhul Ioan Maximovici va fi cel care o va conduce pe calea bejaniei. În anul 1951, arhiepiscopul Ioan este trimis în Europa, mai întâi la Paris, apoi la Bruxelles. Din 1962, este invitat de credincioșii ortodocși, păstoriți la Shanghai, la San Fancisco. A fost considerat ocrotitorul Ortodoxiei din Lumea Nouă, un iubitor desăvârșit al săracilor și celor aflați în nevoi, minunile sale fiind vădite îndată după trecerea la cele veșnice.
A fost proslăvit în rândurile sfinților în 1994, în Statele Unite, de către Biserica Ortodoxă din afara Rusiei, fiind prăznuit pe 2 iulie.