Tunica de piele, într-un cadru cu iz de roman poliţist, tălmăceşte trăiri spirituale cărora doar harul scriitoricesc al lui Constantin Virgil Gheorghiu (1916-1992) le-ar putea da viață. Eroului cărţii, ajuns din Carpați în America de Sud – unde va descoperi abisuri ale răului mult mai profunde decât cele ale bătrânului continent -, îi este dat să parcurgă o adevărată cale inițiatică, un traseu al regăsirii de sine cu nu puține suișuri și coborâșuri. O poveste în binecunoscutul stil al Orei 25, cu un alt Iohann Moritz, trăită nu doar la marginea societăţii, ori în sferele cele mai înalte ale acesteia, ci şi printre monahii şi sihaştrii din Carpaţi, misterioşii oameni fără „tunici de piele”.