Foc de tabără cu Hristos înviat la malul  mării

      Un titlu îmbietor care intrigă la prima vedere și stârnește dintru început întrebări la care autorul răspunde pe parcursul întregii cărți cu iscusință duhovnicească, cu avânt poetic și cu dragoste adunându-ne și pe noi cititorii sub împărăteasca bucurie a mărturisitorului creștin : ”Iată-mă Doamne !”

      ”Apostolul Iubirii ne spune cum Hristos îi așteaptă la mal pe apostoli cu „jar pus jos și pește pus deasupra, și pâine.” (Ioan 21, 9).Jar , pește, pâine – toate preparate de El, toate cu încărcătură testamentară.A fost tabăra tihnită a unei ultime cine a lui Hristos cu ucenicii Lui.O cină a Învierii, ca și cea de la Emaus.”

        În lumina neînserată , reușește să ne adune în jurul acestei cărți de învățătură și creștere duhovnicească, Costion Nicolescu într-un crescendo binecuvântat, dovedindu-se a fi  un bun povestitor  și un meșter la cuvânt, cu iubire paulinică pentru Text.Construită pe câteva eseuri ample și altele scurte cartea este despre frumusețea Bisericii, despre ceea ce este ea  , mamă a unui timp și spațiu care vizează eternitatea, care ne scapă din prizonieratrul unui  timp sărac, profan dăruindu-ne sărbătoare timpului sacru.În casa lui Dumnezeu ne simțim în sfârșit acasă, la adăpostul unui loc ferit.Aici suntem în sfârșit dăruiți cu duhul Sărbătorii care ne ritmează frumos viețile.Aici ne regăsim, ne întâlnim cu familia cea mare a Bisericii sau cum îmi place mie să spun , cu familia de Duminică.

    În eseul dedicat suferinței noastre cea de toate zilele autorul  ne spune pe bună dreptate că „Hristos este în orice om bolnav sau necăjit.” Și de grabă  îi întinde mâna să-l ridice din patul durerii.Despre suferință și răbdare și nadejde și rugăciune  si despre împreună pătimirea cu cel încercat de soartă e chemat să depună mărturie și Andrei Tarkovski.Ca nimenui altul vorbește el despre suferință și sacrificiu și jertfirea de sine în filmele sale Călăuza, Nostalghia și Andrei Rubliov.

    Acest eseu și cel intitulat Sub pecetea crucii sunt axa tămăduitoare a acestei cărți  care îl îndeamnă pe cititor să se însoțească fără de rest cu Dumnezeu și cu cei din preajma Lui.

Și-l aduce ca martor ideal pe Părintele Dumitru Stăniloaie care iată așa grăiește : ”Lumea ca dar al lui Dumnezeu și crucea pusă pe acest Dar.”

     Al treilea eseu cel care dă și titlul cărții se alătură celor două menționate mai sus ca într-o treime de culme a  punerii în lucrare a trezviei.Și sunt chemați să dea mărturie poeții : Rainer Maria Rilke, Ioan Alexandru, Marina Țvetaieva și „oamenii care amiros a Înviere”.Și apoi punând în balanță lumea megalopolisului  unde oamenii nici nu mai știu că sunt și mai ales cine  sunt și cultura țărănească autorul o definește pe aceasta din urmă ca pe o cultură a Învierii , o cultură a Crucii evidențiată cu atâta har și forță de Horea Bernea în conceperea Muzeului Țăranului Român.

     Aici se alătură un alt eseu puternic, ”Duhul Sfânt, Inspiratorul frumuseții și al oricărei înțelepciuni.” în care Costion Nicolescu ne deslușește frumos și ne enumeră esența și rolurile acestuia : Duh al deslușirii, Duh al Adevărului, Duh al Iubirii, Duh al bucuriei și al veseliei, Duh al nădejdii, Duh luptător, Duh al libertății, Duh al Înțelepțirii, Duh al mărturisirii, Duh al Frumuseții care „grăiește mereu îndeosebi prin înțelepți și prin cei cu structură poetică”.

    Despre entuziasm și jubilație asociate cu Învierea ,despre Biserică percepută pe bună dreptate ca o artă a artelor reprezentată de cultul liturgic și despre starea poetică declanșatoare de entuziasm dar și despre Îngerii -slujitorii noștri cei de toată viața ne propune să medităm această carte  de bună învățătură creștină ca într-o poveste splendidă de tinerețe fără de bătrânețe și mai ales de viață fără de moarte.Și mai locuiesc gingaș în acest volum semnat de Costion Nicolescu și două poete : Marina Dumitrescu și Liliana Ursu dimpreună cu cărțile lor mărturisitoare ,respectiv  „Tu, adică eu,” și  „Fericita lumină”

   Urmează o impresionantă galerie de portrete de mare finețe și rafinament descriptiv în care îi întâlnim pe Părintele Duhovnic Iulian Stoicescu, pe Părintele Benedict Ghiuș, pe Părintele  Gheorghe Calciu Dumitreasa,pe Mitropolitul Bartolomeu Anania, pe Horea Bernea și pe Paul Gherasim.

    O înșiruire de fericite uimiri , de răsfrângeri ale frumuseții Tainelor cerești și de bunele însoțiri ne oferă din nou cu generozitate Costion Nicolescu, acest amfitrion al ospeției sufletești.

Liliana Ursu