„Zilele acestea m-am amărât mult, citind in fluxul de pe Fb fie postări întregi, fie comentarii care incriminează creștinismul, socotindu-l agentul întoarcerii lumii moderne spre ,,întunericul Evului Mediu”. Punerea la zid a concepțiilor creștine in general a fost provocată concret fie de modificarea recentă a legislației anti avort în SUA, fie de câteva procesiuni ale unor parohii românești, prin care Dumnezeu era rugat să trimită ploaie pe pământul greu încercat de secetă.

Ei bine, în acest context am citit una din lecturile pentru copii pe care mi le planificasem de multă vreme și mi-am odihnit inima in paginile acestei cărți duioase, pline de candoare și mustind de viață, în care inocența si inteligența unei fetițe aduc un omagiu tocmai valorii suferinței, așa cum ne este ea revelată în Biblie, iar nu așa cum o deformează mintea mult prea rațională, lipsită de căldură a multor contemporani, mulți dintre ei, intelectuali bine instruiți in plan academic, dar tot mai mult lipsiți de esențiala ,, cultură a Duhului” .

Povestea lui Betty e, dincolo de o bună oglindire a câtorva greșeli de educație, specifice multor medii familiale protestante, din secolul trecut – o admirabilă alternativă la criza parentingului modern, în ceea ce privește relația copilului cu medile virtuale. Mai precis, e o invitație indirectă de întoarcere la potențialul pedagogic imens al naturii, la creativitatea copilului capabil să născocească la tot pasul jocuri și infinite povești, dacă adulții îi oferă prilejul de a se dezvolta potrivit nevoilor sale firești, dacă este ascultat activ si daca este ajutat în chip înțelept să își valideze propriile întrebări și răspunsuri legate de viață, de moarte, de sensul suferinței, de relația cu ceilalți, cu viețuitoarele, cu Dumnezeu.

Câtă jenă aș simți dacă, după ce, puțin mai devreme aș fi acuzat creștinismul de viziune retrogradă, in scurt timp aș fi citit această carte pentru copii, care îmi amintește delicat dar categoric de faptul că întregul echilibru interior al bunicii mele paterne s-a datorat tocmai viziunii senine și deloc ipocrite asupra suferinței și asupra necazurilor, pe care l-a dobândit din învățăturile biblice! Și câte generații de oameni și-au extras puterea de a răzbate prin greutățile vieții pământești tocmai din energia și din forța dătătoare de viață a adevărurilor evanghelice!

Câte mii de cărți de psihologie aplicată, câte mii de cărți despre parenting, despre bullying, despre depresie și atitudini nesănătoase în fața suferinței se scriu, în incercarea disperată de a smulge sufletul omenesc din ghearele deznădejdii și ale răzvrătirii, când ar fi mult mai simplu să privim în urmă, pentru a recurge la tratamentele care și-au dovedit eficiența, de-a lungul vremii! Desigur, Evanghelia a fost la rândul ei înțeleasă și propovăduită greșit, s-au comis și erori grave în numele religiei, dar dacă sub acest pretext Îl vom alunga cu totul pe Dumnezeu din istoria prezentă, vom fi mai vrednici de plâns decât cei mai dezavuați dintre oameni.

Deci, recomand călduros revizitarea acestui gen de literatură pentru copii, pe nedrept uitată, la care e imposibil să nu te emoționezi, citind despre bucuriile și suferințele micuței Betty, care ne oferă și nouă, adulților, în ciuda faptului că ea e doar un copil, o emoționantă lecție de bunătate, de curaj, de sinceritate, de noblețe.”

Cosmina Tămaș

via Facebook