„În atenția iubitorilor de istorie și, în special, a celor interesați de perioada începutului “veacurilor întunecate” în istoria Europei de Sud-Est (inclusiv, se înțelege, în istoria romanității orientale / românilor).A apărut în românește un text de referință, pe care în zadar l-ați fi căutat prin bibliotecile universitare din România, că nu se găsește (eu unul l-am tot căutat de ani de zile și prin bibliotecile publce și pe internet în ediția critică a lui Lemerle și n-am reușit să îl găsesc).E vorba de “Miracula Sancti Demetrii”, adică de Minunile Sfântului Mare Mucenic Dimitrie de la Thessalonic.Pentru specialiștii interesați de problematica “veacurilor întunecate” textul nu mai are nevoie de nicio prezentare.Pentru ceilalți mă rezum să amintesc că acest izvor istoric ne oferă informații extrem de prețioase despre începutul perioadei “căderii din istorie” a Europei de Sud-Est în deceniile de turnură dintre sfâșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea. Textul conține informații foarte prețioase despre slavi, avari și starea societății romane târzii într-unul din foarte puținele centre urbane din Peninsula Balcanică care nu și-a încetat existența în această perioadă. Fără acest izvor istoric unic, negura ce apasă asupra începutului istoriei slavilor la sud de Dunăre dar și a istoriei românilor (atât la sud, dar și, posibil, la nord de Dunăre) ar fi și mai deasă. Așa, avem un mic fascicul de lumină în noaptea istorică ce se lasă, pentru mai multe secole la rând, asupra fostelor provincii dunărene ale Imperiului Roman în momentul în care ultimele unități ale armatei imperiale părăsesc limesul dunărean și fortificațiile din interiorul Peninsulei Balcanice pentru a pleca, pe un drum cu sens unic, către izvoarele Eufratului, spre a participa la războiul sfârșitului lumii (antice).Într-o carte pe care tocmai o termin, cu ajutorul lui Dumnezeu, în aceste zile, m-am aplecat și asupra acestui moment de mare bifurcație istorică, până acum prea puțin cercetat de cei care s-au ocupat de problematica “veacurilor întunecate” în istoria românilor.Pentru mine e o adevărată minune că am găsit, tocmai în ziua sărbătoririi Sfântului Dimitrie, această carte pe care o caut de ani de zile prin hățișurile internetului și prin cataloagele bibliotecilor publice din România. Vă dați seama ce surpriză minunată să găsesc această carte la pangarul unei biserici din Timișoara!!!Mă rog, în ediția românescă traducătorii nu au inclus și cartea a II-a din originalul grecesc (unde se găsesc alte relatări interesante, precum cea despre urmașii foștilor prizonieri romani deportați de avari la nordul Dunării, care se refugiază în jurul anului 670 în preajma Tesalonicului), dar asta până la urmă contează mai puțin pentru iubitorii de istorie, în condițiile în care, în sfârșit avem la îndemână, un românește, un text publicat în puține limbi moderne. După câte știu, la traducerea în engleză încă se lucrează, rămâne de văzut când o va da gata marele specialist în această epocă Michael Whitby, cel care l-a tradus în engleză și pe Teofilact Simocata (apărut și în românește cu câțiva ani mai devreme, mulțumită marelui cărturar care a fost Haralambie Mihăescu).Cred că România este singura țară din lume în care un astfel de text este tradus nu din rațiuni de cercetare academică, ci din rațiuni de cultură duhovnicească. O realtitate care merită apreciată din plin!”
Text de Corneliu Berari