Joaca inocentă și nevinovată se preface în joc matur și asumat, în care autoarea (prima profesoară de culoare care a predat vreodată la școlile publice din Boston), transfigurîndu-și personalitatea și dezvăluindu-și adevărata feminitate, luptă pentru păstrarea idealurilor –, într-un Joc al bucuriei, întrupat de eroina sa Pollyanna care prin copilăria din suflet și maturitatea gândurilor, prin intuiția și blândețea caracterului, moralitatea convingerilor și perseverență transformă cu optimism egoismul în altruism, preface greșeala în virtute, indiferența, în grijă și responsabilitate față de cei din jur. Independentă și intuitivă, blîndă și generoasă, altruistă și puternică nu ezită să-i ajute pe cei indeciși, pe cei care iau decizii greșite, care se afundă în propriul egoism.
Fără a se transforma într-un personaj intolerant sau într-o victimă a prejudecăților, Pollyanna reușește să respecte sacralitatea căsătoriei, valorile familiei cu umor și inteligență. Spiritul ei liber și dornic de a se implica în viețile celorlalți reflectă o atitudine ce nu imită cutumele unei societăți supuse prejudecăților și convențiilor. Curioasă și nerăbdătoare de a cunoaște, căci fără cunoaștere nu există bucurie; însă nu se poate bucura fără ceilalți, cînd vede în jurul ei oameni care suferă, unii ‒ precum tînăra delicată și timidă, pentru care face totul ca să și-o apropie ‒, din pricina îndoielii și a propriei nesiguranțe, iar alții ‒ precum fata provincială, aparent glacială și tăcută ‒, din pricina vulnerabilității și a ignoranței (inocenței).
Există în lumea ei o ordo gaudii, dar de sorginte evanghelică, care îi atrage și pe ceilalți și care își dezvăluie peste timp rodul, asemenea unei mlădițe dintr-un alt arbore al lui Iesei, ivit din acel „Bucurați-vă”, auzit de Mironosițe, din ceata cărora Pollyanna ar fi făcut cu siguranță parte.
Laura Mândrilă