Cuviosul Gheorghe Zăvorâtul din Zadonsk

Cuviosul Gheorghe din Zadonsk, vestitul zăvorât contemporan al Sfântului Serafim din Sarov, şi scrierile sale nu pot avea o prezentare mai bună decât mărturia Sfântului Ignatie Briancianinov: „Iată un scriitor duhovnicesc ce i-a lăsat cu mult în urmă pe toţi ceilalţi scriitori duhovniceşti din vremea noastră. Boier, ostaş, a lăsat armele materiale ca să intre în arena luptei duhovniceşti, a petrecut în zăvorâre şaptesprezece ani şi s-a săvârşit din această viaţă la vârsta de patruzeci şi şapte de ani, înlocuind mulţimea anilor prin sporirea duhovnicească. Din condeiul lui curg râuri de har… Scrierile lui au ajuns una dintre cărţile mele de căpătâi… Ele au acelaşi duh şi aceeaşi îndreptare ca scrierile Sfântului Tihon din Zadonsk. Îmi îngădui să spun că au acelaşi duh şi ca păcătoasele mele scrieri… Au mare preţ duhovnicesc, căci au fost scrise cu harul lui Dumnezeu”.

Cartea de faţă oferă cititorului român pentru prima dată o parte a uneia dintre cele mai însemnate opere ale literaturii duhovniceşti ruse, „preaduhovniceşti şi pline”, cum spunea acelaşi Ignatie Briancianinov, „de învăţături foarte mângâietoare”.

Omul trupesc și omul duhovnicesc

Către părintele Iosif

Bucuraţi-vă şi dumneavoastră în Domnul -Iisus Hristos, preacinstite părinte Iosif!

Mulţumindu-vă pentru heretisire, vă scriu următorul cuvânt, crezând lui Dumnezeu: dacă nu veţi fi ca nişte prunci, nu veţi intra întru Împărăţia lui Dumnezeu (v. Mt. 18, 3). Fericiţi cei ce se tem de Domnul!

Sfântul Ioan Gură de Aur rosteşte la bună vre-me cuvânt asupra tuturor păstorilor care nu iau aminte la sine şi nu pasc turma încredinţată lor: „Dintre unii ca aceştia nu cred că este vreun preot care să se mântuiască, ci mulţi sunt cei ce pier.” Această spusă a lui Gură de Aur se întinde asupra oricărui creştin, din orice tagmă, ce nu se îngrijeşte de mântuirea sa.

Oare nu Domnul te-a ales, preote al lui Dumnezeu, ca să-I slujeşti fără abatere? Iar mângâiere, şi odihnă, şi mare plată i-au fost făgăduite slujitorului lui Dumnezeu nu aici, ci dincolo, unde este negrăita sărbătoare a celor ce prăznuiesc şi bucuria cea nesfârşită, pe când aici şi cei neputincioşi au de dus multe osteneli şi de pătimit pentru numele lui Hristos şi pentru mântuirea multora. Nu cu semeaţă cugetare şi cu nădăjduire în sine se împlinesc poruncile Domnului, ci de către cei smerit cugetători, care se defaimă pe sineşi ascultând cu osârdie cuvântul lui -Dumnezeu.

Omul se numeşte (şi e) trupesc nu fiindcă poartă trup şi îndură patimi, ci fiindcă cele trupeşti şi pământeşti cugetă şi întru patimile sale binevoieşte – iar cine cugetă altminteri este dat în vileag în chip vădit ca mincinos de învăţătura lui Hristos.

De ce omul renăscut duhovniceşte prin Sfântul Botez întru numele Sfintei Treimi se întoarce cu cugetul său la cele de mai înainte, ca şi cum n-ar fi fost renăscut? Aceasta i-o insuflă vrăjmaşul cel viclean, ca să răpească sufletul prin smerenia cea mincinoasă şi să-l piardă cu necredinţa.

Întrarmaţi-vă cu sabia cea de amândouă părţile ascuţită a cuvântului lui Dumnezeu, preacinstite părinte Iosif!

Cel care cere sfintele dumneavoastră rugăciuni, netrebnicul rob Gheorghe, mult greşitul.

P.S. V-aţi înşelat fără doar şi poate în adresare: acum vedeţi că nu sunt doar greşit (păcătos), ci mult greşit. Voiesc să vă împărtăşesc cuvânt, cu plăcere, şi despre aceasta: trebuie să ne amintim de Cel ce ridică păcatele lumii şi l-a îndreptăţit pe vameşul care s-a smerit. Iar cine se crede fără de păcat, mincinos este, dar cel care-l numeşte păcătos pe altul judecător este: or, judecata nu e încredinţată celor ce sunt ei înşişi sub judecată. Luaţi seama la primejdie; Apostolul ne îndeamnă să cugetăm duhovniceşte şi să umblăm cu credinţă, iar nu trupeşte şi privind aşa cum ne îndeamnă înşelarea acestei lumi.

Nici un gând nu trebuie primit fără cercetare şi fără dreapta socotinţă cea sănătoasă. Domnul să vă întărească spre mântuirea turmei care paşte în păşunea Lui!

Cu smerenie mă plec, părinte: iertaţi-l pe Gheor-ghe cel în tot chipul şi în toate mult greşit. Domnul să vă arate mila Sa!

Calea Împărăției și calea beznei

Către preotul Vasilie Koroleveţkii

Hristos a înviat! Fii sănătos, iubite frate în Domnul! Cauţi să auzi ceva spre folosul sufletului tău de la mine, păcătosul. Cei ce caută cu credinţă şi cu răbdare află: căutaţi, şi veţi afla, spune Domnul; bateţi, şi se va deschide vouă; cereţi, şi se va da vouă (Lc. 11, 9).

Doamne, luminează întunericul meu, ca să vestesc fratelui meu, întru lumina Ta, cele de folos!

Fie ţie după credinţa ta, iubite frate! Întotdea-una stau în faţa noastră două căi veşnice: prima duce pe tărâmul locuitorilor Raiului, care împărăţesc în Domnul; cea de-a doua duce pe tărâmul beznei de nepătruns, unde sunt muncile nesfârşite şi arsura nesuferită a focului gheenei.

Calea dintâi este strâmtă şi mult necăjită; pe ea merg oamenii care fac placul lui Dumnezeu, care sunt prigoniţi de lume, care s-au urât pe ei înşişi, care urmează în pătimiri lui Iisus Hristos şi rabdă până la capăt tot felul de năpaste de la diavol şi de la oamenii cei răi.

Pe a doua cale merg oamenii care iubesc lumea şi tot ce cinsteşte şi iubeşte ea: aceştia nu vor să rabde nimic, trăiesc după cugetele lor, după poftele lor, şi caută să aibă lărgime în toate plăcerile; poruncile lui Hristos nu le împlinesc şi în toate urmează socotinţei lor, în închipuiri îngâmfate şi în trufie. Aceşti potrivnici ai blândeţei şi ai smereniei sunt supuşi cu voia lor tărâmului satanicesc şi, stăpâniţi de duhul diavolesc, nu-şi simt păcatele şi nu se gândesc că vor fi chinuiţi în veci, fiindcă nu iau aminte la cuvântul lui Dumnezeu, care este nestrămutat: cum s-a zis, aşa o să fie. S-a zis: voi răsplăti fiecăruia după faptele lui (Ps. 61, 11), şi negreşit se va răsplăti. Iată, iubitul meu frate, ce ni se propune mie şi ţie şi tuturor: „Mântuiţi-vă!” Roagă-te şi pentru mine, ca să fim împreună în Împărăţia lui Dumnezeu şi să slăvim Preasfânta Treime, pe Unul Dumnezeu, în veci.

Gheorghe, păcătosul ce se căieşte.

Către un frate, din scrisorile
Sfântului Tihon din Zadonsk

La întrebarea: „Unde este mai îndemânos să trăiesc pentru mântuire?” îţi răspund, cinstite în Hristos frate, cu vorbele Preasfinţitului Tihon!

„Îmi ceri răspuns despre un lucru al cărui sfârşit e necunoscut. Eu, socotind neputinţa omenească şi cursele dracilor, care adesea sub înfăţişarea binelui ne îmbie cu cele rele, ca şi cu o otravă cu gust de miere, nu pot să îţi dau sfat despre lucruri necunoscute, ca nu cumva pe urmă şi ţie să ţi se întâmple vreo potrivnicie, şi eu să mă întristez din această pricină. Mai bine să prevezi totul dinainte şi să taci decât să dai sfat şi pe urmă să-ţi pară rău.

În casa părinţilor tăi ar fi cu primejdie, pentru pricina ştiută, pe când în orice mănăstire tu, om cu frică de Dumnezeu, care cauţi mântuirea, te gândeşti întotdeauna la munca cea veşnică şi la viaţa cea viitoare şi iei aminte la sineţi întru tăcere, te vei afla neprimejduit – şi ştiu că mai bine este ca cel ce vrea să se mântuiască să se depărteze de părinţi şi de rudenii. Un singur lucru să ştii: că nu puţină plictiseală vei avea în mănăstire când vei pleca din lume departe. Drept aceea, va trebui să rabzi şi să-ţi calci pe inimă. Iar de satana şi de oamenii răi nu vei scăpa nicăieri, oriunde te-ai duce. Precum urmează umbra trupului atunci când soarele luminează, aşa urmează prigoana şi ura oamenilor răi celui ce-L caută pe Dumnezeu.

Mie îmi pare că mai bine este să te laşi în voia lui Dumnezeu şi să mergi în oricare mănăstire, numai în casa părintească să nu rămâi, şi în mănăstirea aceea să te întăreşti neclintit, chiar de-ţi va fi urât, iar în plictiseală să te mângâi cu aceea că moartea va curma toate cele pământeşti, că veşnica dulceaţă, bucurie şi slavă îl vor întâmpina în curând pe cel ce se nevoieşte; să te rogi adesea lui Dumnezeu, să ceri de la El ajutor, să te osteneşti şi să nu rămâi în nelucrare nici o clipă. Atunci, urâtul va trece.

Domnul să îndrepteze viaţa ta. Mântuieşte-te, şi pe mine, păcătosul, pomeneşte-mă. Al tău voitor de bine, Tihon episcopul.”

Prin aceasta slujeşte spre folosul celui ce a cerut netrebnicul rob, mult greşitul Gheorghe.

Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu‑Vlas