„Despre două cărți care urmează să se arate
Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. (Matei 24; 35)
Există momente în care istoria tace, iar Dumnezeu vorbește altfel. Prin semne, prin oameni, prin cărți.
Nu orice carte e un semn, dar uneori două cărți pot schimba direcția unei lumi.
Aceasta este povestea lor.
Și începutul unei așteptări.
Orizontul care se apropie
Lumea tace, dar ceva se mișcă în adâncul tăcerii.
Nu este un zgomot, nu este o știre. Este un semn.
În taina unor locuri depărtate și pustii, au fost ticluite două cărți.
Nimeni nu le-a știut, nimeni nu le-a anunțat, dar ele au fost pregătite cu răbdare, cu lacrimă, cu rugăciune.
Acum, clipa lor se apropie.
Vor apărea curând, foarte curând. Două cărți cum lumea nu a mai primit de multă vreme. Poate niciodată.
Două cărți care poartă în ele lumina începutului și răspunsul sfârșitului.
Două cărți care vorbesc despre ceea ce oamenii au pierdut, dar n-au încetat să caute: fericirea și rugăciunea.
Prima este o carte a redescoperirii: o Fericire altfel, tăinuită. Curată. De nepierdut.
Fericirea aceasta nu promite nimic din ceea ce promite lumea, dar dă tot ceea ce lumea nu mai poate da.
Cealaltă este o carte a tăcerii care se roagă: Imnele Vieții. O carte de cântări scrise în duhul celor dintâi veacuri, dar menite inimilor de astăzi.
Împreună, ele vor sta ca două lumini în noaptea de Crăciun.
Și cine le va primi, va ști că le-a primit de Sus.
„El va șterge orice lacrimă din ochii lor, și moarte nu va mai fi, nici plângere, nici durere…” (Apocalipsa 21; 4)
De aceea, fiți cu luare-aminte!
În curând, aceste două cărți se vor arăta.
Întrebați despre ele, așteptați-le, simțiți-le venirea.
Căci poate, prin ele, Dumnezeu vrea să mai spună încă ceva acestei lumi.
P.S.
Fii și tu parte din acest drum frumos!
Trimite textul acesta peste tot.
Va fi de mare folos!”
Text preluat