“Succesul, siguranța de sine, influența sunt celebrate ca repere esențiale pentru femeia de astăzi, iar întrebarea care ne vine firesc de aici este în ce măsură mai avem spațiu pentru aceste virtuți clasice, precum smerenia, modestia, care aparțin din ce în ce mai mult unei lumi “arhaice”, datorită contrastului?
Reflecția aceasta a venit odată cu lectura volumului „Femeia și problemele ei”, din colecția Psihoterapia Ortodoxă a Editurii Sophia, semnată de psihoterapeuții Dmitri Avdeev și Ioana Besedina, figuri centrale în ceea ce se numește psihoterapia ortodoxă, un domeniu care îmbină psihologia clinică și psihiatria cu învățăturile spirituale ale Bisericii Răsăritene.
Smerenia este confundată de cele mai multe ori cu anularea propriei personalități. Însă, privită prin prisma psihoterapiei ortodoxe, ea capătă un sens eliberator: smerenia nu înseamnă anularea sinelui, ci eliberarea de ego, citeam zilele acestea pe pagina Istoria pe răzătoare. Să te dezlipești de măștile pe care ți le pune propriul ego. Un om plin de ego nu mai are forța să iubească pentru că este „plin de sine”, iar atunci inevitabil nu mai are loc pentru Dumnezeu.
Până la urmă smerenia nu intră în opoziție cu succesul, siguranța de sine și nici influența, ci este despre modul în care porți realizările, despre cât de mult sau puțin loc îi mai facem lui Dumnezeu în detrimentul sinelui.
Am găsit o abordare care, din punctul meu de vedere, ajută femeia să nu piardă esența în drumul nostru fără întoarcere – cel al emancipării, readucând smerenia și modestia, nu în opoziție cu femeia puternică de astăzi, ci poziționându-le la granița aceea fină a regăsirii de sine.
Răspunsuri la problemele femeii de astăzi
Cartea începe cu un capitol provocator intitulat Răspunsuri la scrisori, un capitol care pune bazele unui contur pe cât de bine definit, pe atât de controversat, în societatea de astăzi în care orice sugestie de limitare este percepută ca un „atac” asupra libertății feminine, autorii adresează întrebări incomode care vizează direct esența noastră umană, ale căror răspunsuri sunt oferite dintr-o perspectivă spirituală și ziditoare, fără a anihila condiția și libertatea femeii de astăzi:
De ce mai am nevoie de Dumnezeu dacă sunt o femeie sănătoasă, frumoasă, cu o carieră respectabilă și un venit pe măsură?
Dacă am obținut deja tot ce mi-am dorit, ce alte scopuri ar mai trebui să urmăresc pentru a mă simți împlinită?
De ce să facem binele atunci când nu ne vede nimeni?
De ce să ajutăm pe cineva despre care știm că s-ar putea să nu folosească judicios sprijinul nostru financiar?
Cum gestionăm gândul că viața nu a fost trăită așa cum „ar fi trebuit” sau că realitatea prezentă este departe de ideal – Criza vârstei de mijloc?
De ce să alegem să rămânem împreună atunci când căsnicia devine un spațiu al izolării?
Ce înseamnă, în viziunea creștină, transformarea iubirii de tip Eros în Agape în cadrul familiei și cum devine acest proces posibil în mod practic?
Din practica psihoterapeutului ortodox
Din practica psihoterapeutului ortodox este capitolul meu preferat, deoarece vine cu exemple practice, cu rezolvări de impact abordare atât prin prismă terapeutică/ științifică, dar și spirituală, iar aici e marea frumusețe a cărților din colecția Psihoterapia Ortodoxă de la Editura Sophia – îmbinarea armonioasă dintre abordările psihologiei pure și filtrul spiritual trecut prin prisma credinței ortodoxe. Capitolul acesta vorbește ce se întâmplă cu sufletul feminin când vorbim despre pierderea unuia dintre soți, despre cazuri de adicții care s-au rezolvat prin puterea rugăciunii mamei, despre reclădirea armoniei relației mamă-fiică, despre cum ne doare atunci când avem ceva și îl pierdem pentru că nu știm cum să-l păstrăm, despre formula simplă a fericirii din familie, despre kilogramele în plus și ce atârnă de fapt de ele, cât și despre misiunea noastră ca oameni asupra căreia credința ne dă o altă perspectivă.
Formula fericirii familiale – un scurt paragraf din carte:
“Nu demult a venit la consultație o fetiță de 12 ani. Grozavă, cu cosițe împletite. Avea anumite probleme cu copiii din anturajul ei. Am vorbit ca de la suflet la suflet, am scos la lumină pricinile neînțelegerii apărute și le-am găsit rezolvarea. Se părea că pot deja să-mi iau rămas bun de la interlocutoarea mea – dar ne mai rămăsese timp, așa că m-am gândit s-o cunosc mai bine, să aflu în ce fel de familie e educată, care este sfera ei de interese, ce vrea să ajungă în viață.
Am început să-i pun întrebări despre familia ei, și în particular am întrebat: „Ce poți să-mi spui despre mama ta?” Răspunsul ei m-a uimit. Fără să stea pe gânduri, fetița a răspuns: „Mama îl iubește foarte mult pe tata.” N-a zis că mama ei e cea mai frumoasă, cea mai bună, cea mai deșteaptă, cea mai bogată, ci în inima ei tânără au venit tocmai cuvintele acestea. După părerea mea, iată cea mai mare comoară pe care o va lua cu ea în viața adultă! Orice s-ar întâmpla apoi în viața ei, are reperele corecte. Fără să știe, fetița a dat formula fericirii familiale, căci în familia ei trăiește iubirea.”
Un întreg capitol Despre copii – este un alt capitol esențial al cărții care analizează vulnerabilitățile copiilor într-o lume care le solicită atenția dincolo de limitele lor naturale.
Autorii abordează teme sensibile, pornind de la observarea „înclinațiilor spre păcat” încă de la cele mai fragede vârste, până la influența profundă a elementelor de cultură pop și tehnologie:
Jucării și modele: Părinții poartă responsabilitatea alegerii jucăriilor, care pot deveni fie un sprijin pentru creșterea armonioasă, fie un „anti-ideal”. Similar, impactul super-eroilor asupra dezvoltării comportamentale este analizat critic, punând sub semnul întrebării valorile pe care aceștia le transmit.
Influența ecranului asupra dezvoltării: Se pune un accent deosebit pe îngrijorarea comunității științifice față de influența directă a ecranelor asupra agresivității și a atrofierii sensibilității emoționale a copiilor.
Supraîncărcarea copiilor cu informații: Autorii critică „normalitatea” actuală a supraîncărcării informaționale timpurii. Această presiune, unanim condamnată de psihologi, duce la frânarea inițiativei personale, sufocând creativitatea și capacitatea copilului de a se auto-organiza.
În contrast cu presiunile exterioare, capitolul propune o viziune caldă asupra rolului familiei ca spațiu al întâlnirii cu „firescul” iubirii. Într-o familie în care părinții se respectă și se iubesc reciproc, inevitabil se clădește o temelie indispensabilă pentru echilibrul copilului.
Capitolul oferă o perspectivă nuanțată asupra prezenței copiilor în spațiul sacru. Autorii pledează pentru evitarea impunerii forțate a mersului la biserică, subliniind în schimb necesitatea de a introduce, cu tact și blândețe, un set de reguli de conduită care să faciliteze o experiență autentică și respectuoasă în comunitate.
“Cu numele lui Dumnezeu – totul pentru oameni”
Un capitol fantastic despre femeia în război – exemplul Ekaterinei Bakunina în războiul Crimeii, care, având deviza “Cu numele lui Dumnezeu – totul pentru oameni”, a revoluționat organizarea serviciilor medicale și farmaceutice în condiții de război, demonstrând o capacitate de coordonare remarcabilă. Povestea ei servește drept contraexemplu pentru feminismul combativ actual. Aici, „puterea” femeii se manifestă prin sacrificiu, organizare metodică și o compasiune care trece dincolo de pragul fricii, oferind cititorului o imagine despre cum curajul feminin poate schimba destine chiar și în mijlocul celor mai crunte realități – trăsătură de caracter pe care o femeie o poate avea, fără ca smerenia și modestia să i-o amenințe sau să i-o anihileze în vreun fel.
Cum definim psihoterapia ortodoxă?
Pentru mine, cartea „Femeia și problemele ei”, este încă o carte din Colecția Psihoterapia Ortodoxă de la Editura Sophia care îmi arată că, dincolo de tehnicile clinice standard, psihoterapia ortodoxă se definește ca un act de iubire și o reîntoarcere la esență. Ea nu abordează omul ca pe o „mașinărie defectă” ce trebuie reparată prin mecanisme biologice, ci îl recunoaște ca pe chipul lui Dumnezeu, demn de respect și de o privire plină de compasiune.
Terapeutul ortodox înțelege că rădăcina multor suferințe – de la anxietate la depresia profundă – rezidă, adesea, într-o orientare greșită față de valorile vieții. Atunci când un lucru are o valoare disproporționată față de celelalte, echilibrul sufletesc se prăbușește.
Adevărata terapie devine astfel „vindecarea sufletului prin suflet”. Privind spre modelul marilor duhovnici, care vindecă prin puterea iubirii creștine, psihoterapia ortodoxă ne reamintește un adevăr fundamental: nu suntem doar suma reacțiilor noastre biologice, ci ființe chemate la comuniune și la o armonie interioară care începe din clipa în care așezăm, din nou, valorile vieții în ordinea lor firească.”
Articol de Despina Lador