“Chiar de mică, a trăit nu doar pentru ea, ci și pentru ceilalți – cei care aveau nevoie de dragostea ei. A părut dintotdeauna să înțeleagă lipsurile celorlalți, lăsându-le la o parte pe ale sale. De la bun început, Ilenei i-a plăcut să dăruiască.
Spuneam mereu: „Ileana are dreptatea în ea, nimeni nu trebuie s-o învețe ce e bine sau rău. Ileana știe”.
Ea nu putea să privească suferința altora fără a le întinde o mână de ajutor. Prietenie însemna pentru ea un infinit devotament, grijă apropiată pentru viețile întrețesute cu a ei, un interes viu și constant; însemna răbdare cu cei bolnavi, ajutor pentru cei în nevoie, încurajare pentru cei fără nădejde; însemna continua căutare a binelui pentru cei dragi; însemna abnegație în cheltuirea fiecărei clipe și a fiecărui bănuț pentru ceilalți; însemna, totodată, renunțarea la propriile dorințe – ale celorlalți trebuind să treacă pe primul plan. Observând-o matern, m-am întrebat dacă nu vor urma și perioade mai egoiste, dar n-a fost așa niciodată, întrucât copila cu ochi albaștri înțelesese vechiul adevăr, că a dărui e mult mai binecuvântat decât a primi, așa încât, cu generozitate, continua să dăruiască și să dăruiască…
Toți cei amărâți păreau să ajungă la Ileana și ea găsea timp pentru fiecare. Cu infinită răbdare le asculta necazurile, sărea să lupte în locul lor, îi ajuta să iasă din impas, rezona cu toate dezamăgirile și reușea să le insufle curajul unui nou început.”
Regina Maria despre Prințesa Ileana