În onomastica românească, numele sfinților, după cum se știe, dețin un rol deosebit de important. La Botez, în general, copiilor le sunt date numele unor sfinți, ținându-se seama de ziua nașterii, ori de cea a creștinării lor. Uneori, cei botezați primesc un nume al unui sfânt mai cunoscut (însemnat în calendar cu cruce roșie), prăznuit in preajma nașterii pruncului. O tradiție ce nu s-a pierdut în totalitate, preferându-se, totuși, la creștinare, mai nou, numele nașului/nașei.
Numele marilor praznice împărătești deveneau și ele nume de Botez.
Astfel, Crăciun era un nume pentru cei născuți în aceasta zi, Ispas/ Ispasia (născuti de Înălțare – a se vedea numele mamei marturisitorului creștin Ioan Ianolide), Florea/ Floarea (născuți de Florii), Rusalin/ Ruslina (născuți de Rusalii) etc. Multe nume de Botez au devenit astazi nume de familie (cum ar fi, de pilda, numele slav-bisericesc Nedelea = Duminică).
Ce s-a uitat aproape astăzi e ca cei născuți de Bunavestire primeau, de obicei, la romani, numele de Bucur, iar la slavii sudici (preluat prin limba liturgica slava și de romani) cel de Radu (din rad/ radosti = bucurie). Praznicul era socotit unul al bucuriei, al veștii celei bune, fiind trecut ca atare, pe larg, în vechile calendare slave. Herea era și el un nume legat de Bunavestire. Iar la aromâni, în legătură cu praznicul, întâlnim Evanghelița, Vanghelița, Vanghele.
Este posibil, asadar, ca numele orașului București sa provină de la hramul bisericii Bunavestire, inaltata poate de un Bucur Ciobanu (din lemn, inițial), un nobil ce a dat hramul bisericii, ținând seama de o veche tradiție la noi, în cinstea sărbătorii al cărui nume îl purta și el. De altfel, în biserica de la Curtea Veche se afla mormântul domnitorului Valahiei, Mircea Ciobanul ( +1559), înaintași din familie putând fi socotiți adevărații ctitori ai vechii biserici bucurestene. E de ajuns de aruncat o privire pe o catagrafie a locașurilor de cult ale Capitalei, din urma cu doua veacuri, spre a ne convinge ca multe dintre bisericile urbei dâmbovițene au fost de lemn până spre zilele noastre (aprox. 1850)
La mulți ani, așadar, tuturor ce poarta numele de Bucur/Bucura, Radu/Rada!..