Ediție îngrijită de L. S. Desartovici
MINUNI LA ADORMIREA PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
La vremea în care Domnul nostru Iisus Hristos a rânduit să o ia la Sine pe Preacurata Fecioară Maria, i-a trimis înainte-vestitor pe Arhanghelul Gavriil, cel prin care i-a vestit și plinirea vremii Întrupării și zămislirea Lui din Duhul Sfânt. Poposind Arhanghelul înaintea Preacuratei, care se afl a în rugăciune, i-a întins o ramură de fi nic, ca semn al biruinței dumnezeiești asupra morții și a iadului, și i-a grăit astfel:
– Fiul și Domnul tău te cheamă, zicând: E ceasul venirii la Mine a Maicii Mele! De aceea, m-a trimis să-ți vestesc din nou ție, cea binecuvântată între femei! Și așa cum ai umplut de bucurie pe locuitorii pământului, tot așa vei bucura oștirile cerești prin urcarea ta, tu, cea binecuvântată, care ai făcut să strălucească încă și mai mult sufl etele sfi nților. Bucură-te! așa cum odinioară ți-am vestit, căci numele plin de har îl ai ca o cinste veșnică. Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine! Rugăciunile și cererile tale urcă la Fiul tău la Ceruri și, potrivit rugăminții tale, îți poruncește să lași această lume și să urci în sălașurile cerești și să fi i alături de El în viața veșnică și fără de sfârșit!
Auzind Preacurata Fecioară vestirea Arhanghelului Gavriil, s-a umplut de negrăită bucurie și a dat îngerului răspunsul ei cel întâi grăit la Bunavestire:
– Iată roaba ta! Fie mie și acum după cuvântul tău!
Primind graiul ei, îngerul a plecat. După această minunată vestire, Maica Domnului s-a adâncit și mai mult în rugăciune, veselindu-se cu duhul că grabnic va veni ceasul în care va vedea de-a pururi fața Fiului și Dumnezeului său. Și dorind Preacurata a-l vedea pe Sfântul Ioan Teologul, cel pentru care Fiul său hotărâse înfi ere, a făcut Domnul astfel încât ucenicul cel iubit a fost adus îndată de față, în chip minunat. Veselindu-se de sosirea lui, Maica Domnului i-a vestit lui și celor care o slujeau că a sosit ceasul mutării ei la Ceruri. Văzând sufl etele lor întristate de această veste, i-a îmbărbătat și i-a mângâiat pe toți cu cuvinte blânde și alinătoare și a rânduit cele pentru îngroparea sa. Dar cei de față, știind cât de mare bucurie dobândiseră din dragostea Maicii lui Dumnezeu, nu răbdau a se despărți de ea și i-au căzut înainte, rugându-o să nu-i lase orfani. Atunci, Fecioara Maria, privindu-i cu dumnezeiască blândețe, le-a grăit aceste cuvinte:
– Voia Fiului și Dumnezeului meu să fi e cu mine! El este Dumnezeul meu și Îl slăvesc și înalț pe Dumnezeul părinților mei. El este Fiul meu născut din mine după trup, dar Tatăl Său e Dumnezeu, ziditorul Maicii Sale. De aceea, doresc să mă duc la El, Cel Care dăruiește tuturor fi ință și viață. Și când mă voi duce la El, nu voi înceta să mă rog și să mijlocesc pentru voi și pentru toți creștinii și pentru lumea întreagă, ca Acela care o judecă în milostivirea Sa să se milostivească de toți credincioșii și să-i întărească și să-i ducă pe calea vieții și să-i întoarcă pe necredincioși și să facă din toți o singură turmă a Bunului Păstor, Care Și-a dat sufl etul Său pentru oile Sale și le cunoaște, și ai Săi Îl cunosc!
Și îndată ce a grăit aceste cuvinte, s-a auzit un tunet puternic și s-a arătat în apropiere un nor strălucitor cu adiere pașnică. Iar din acest nor, ca niște picături de rouă înmiresmată, s-au pogorât Sfi nții ucenici și Apostoli ai Domnului Hristos, aduși fi ind de la marginile pământului și stând înaintea casei Preacuratei Fecioare. Sfântul Ioan Teologul le-a ieșit întru întâmpinare și, aducându-i pe toți înaintea Maicii Domnului, s-au învrednicit cu toții a vedea ramura de fi nic adusă de Arhanghel spre vestirea trecerii ei în veșnicie. Văzându-i pe Petru și Pavel și pe toți ceilalți ucenici și Apostoli și cuprinzându-i pe toți în rugăciunile ei, Fecioara Maria le-a grăit acest cuvânt:
– Bucurați-vă, copii, tovarăși și ucenici ai Fiului și Dumnezeului meu! Fericiți sunteți voi, care ați fost socotiți vrednici să fi ți ucenicii milostivului și slăvitului Domn și Învățător, și El v-a încredințat slujirea atâtor taine și v-a ales pentru a avea părtășie la prigoanele și pătimirea Sa, ca să vă învredniciți să fi ți uniți cu slava și Împărăția Lui, după cum v-a făgăduit și v-a poruncit Însuși Domnul slavei!
Apoi, rânduind cele cuvenite mutării ei din această viață, Maica Domnului și-a ridicat mâinile și, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate, a grăit:
– Te binecuvântez, Împărate și Fiule Cel Unul al Tatălui Celui fără de început, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Care ai socotit a fi cu cuviință să placi Tatălui printr-o nemăsurată iubire de oameni și să Te întrupezi din mine, roaba Ta, cu împreună-lucrarea Duhului Sfânt! Te binecuvântez pe Tine, Dătătorule a toată binecuvântarea, și pe Tine, Cel Ce reverși lumina! Te binecuvântez pe Tine, Pricină a toată viața de bine și pace, Care ne-ai adus cunoașterea Ta și a Tatălui Tău Cel fără de început și a Duhului Sfânt Celui împreunăveșnic și de viață făcător! Te binecuvântez pe Tine, care ai binevoit să sălășluiești în pântecele meu mai presus de cuvânt! Te binecuvântez pe Tine, Care ai iubit atât de mult fi rea omenească, încât ai îndurat pentru noi răstignirea și moartea, iar prin Învierea Ta ai înviat fi rea noastră din adâncurile iadului și ai adus-o la cer și ai slăvit-o cu o slavă neînchipuită! Te binecuvântez și laud cuvintele Tale, pe care ni le-ai dat cu adevărat, și cred în împlinirea tuturor graiurilor care ne-au fost spuse!
După ce Fecioara Maria a rostit această binecuvântare, Apostolii, insufl ați fi ind de Duhul Sfânt, au început a grăi unul câte unul graiuri minunate spre lauda întrupării Fiului lui Dumnezeu și a întregii lucrări de mântuire a fi rii omenești. Sfârșind ei cuvântul, Maica Domnului i-a binecuvântat, iar inima ei s-a umplut de o mângâiere dumnezeiască.
Și atunci s-a petrecut măreața și minunata venire a Fiului ei și Dumnezeului nostru, Domnul Iisus Hristos. Iar dimpreună cu El au venit mulțimea oștirilor cerești, de la îngeri și arhangheli până la heruvimi și serafi mi, umplând nădejdile cele sfi nte ale Preacuratei, care era încredințată de cele ce urmau să se petreacă la strămutarea ei la Ceruri. Alături de Maica Domnului, și Sfi nților Apostoli le-a fost dat să vadă slava Domnului, fi ecăruia după a sa măsură și putere, și, căzând la pământ, au auzit cuvântul Mântuitorului Hristos:
– Pace vouă!
Auzind glasul cel dulce și dumnezeiesc al Învățătorului, Apostolii s-au înviorat și, întăriți la sufl et și la trup, au început să privească dumnezeiasca slavă a chipului Domnului. Și umplându-se Preacurata de bucurie mare, fața îi strălumina din strălucirea slavei dumnezeiești. Apoi, privind cu evlavie și cutremur strălucirea Dumnezeirii Fiului său, s-a rugat Lui pentru Apostoli și pentru întreaga fi re omenească și îndată s-a arătat cu și mai mare covârșire slava Domnului Iisus Hristos. Atunci, Fecioara Maria a zis:
– Binecuvântează-mă, Doamne, cu dreapta Ta, și binecuvântează pe toți cei ce Te slăvesc și pomenesc Numele Tău și Îți aduc toate rugăciunile și cererile lor!
Iar Domnul, întinzând dreapta Sa, a binecuvântat-o:
– Fericită să fi i și să se bucure inima ta, binecuvântată între femei, Marie, căci tot harul și tot darul ți-a fost dat de către Tatăl Meu din Ceruri și, de aceea, tot sufl etul ce va chema numele tău cu sfi nțenie nu va fi lepădat, ci va afl a milostivire și mângâiere în această viață și în veacul viitor. Iar tu, intră în sălașurile cele veșnice cu pace, bucurie și în comorile nesfârșite ale Tatălui Meu, ca să vezi slava Mea și să te bucuri prin harul Duhului Sfânt!
Și astfel, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în chip lin și-a încredințat sufl etul său Domnului, Împăratului și Fiului ei. Casa și împrejurimile s-au umplut numaidecât de o mireasmă negrăită, iar trupul Maicii Preacurate era învăluit de o tainică lumină. După ce trupul său a fost uns cu miresme și rânduit să fi e purtat spre Ghetsimani, de îndată s-a răspândit vestea adormirii sale și mulți bolnavi și neputincioși s-au adunat acolo. Spre deplina mângâiere a tuturor, ochii orbilor și-au redobândit lumina, urechile surzilor au căpătat auz, șchiopii s-au ridicat și au mers pe picioarele lor, demonii au fost izgoniți și toată durerea și boala s-a vindecat.
Întru această revărsare de bucurie și recunoștință a credincioșilor, trupul Fecioarei Maria a fost purtat de Sfi nții Apostoli spre Ghetsimani, iar îngerii îi străjuiau în umbletul lor. Apostolii cântau psalmi, dimpreună cu toată ceata credincioșilor, iar convoiul de îngropare era slăvit și plin de evlavie.
În drumul spre Ghetsimani, toți neputincioșii și bolnavii au fost vindecați, însă acest lucru l-a stârnit pe potrivnicul adevărului și, folosindu-se de puterea pizmei, i-a îmboldit pe unii dintre învățătorii iudeilor să voiască a necinsti trupul adormit al Maicii lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel răstignit de ei pe Cruce. Spre a-și împlini răutatea, cu strigăte necuviincioase s-au pornit să împrăștie adunarea cea minunată a credincioșilor care conduceau trupul Sfintei Fecioare. Iar unul dintre ei, care era mai înalt și mai înverșunat, a ajuns până la catafalcul Maicii și, apucându-l cu mâinile, a voit să-l răstoarne pentru a prăvăli trupul la pământ. Dar îndată ce a atins sicriul, a și văzut dreapta răsplătire a faptelor sale, căci un înger i-a tăiat mâinile de la coate. Tulburat de nespusa durere, a început să urle, tânguindu-se. Văzând cele petrecute, îndată s-au tras îndărăt toți cei care se porniseră cu vrăjmășie împotriva convoiului de îngropare, fi ind stăpâniți de mare frică. Iar cel care cumplit suferea având mâinile tăiate, fi ind cuprins de adâncul deznădejdii, și-a ridicat glasul către aceea al cărei trup voise să-l oboare la pământ și, preschimbând necredința în credință și hulele în cuvinte de laudă, cu glas mare a rugat-o să îl tămăduiască cu grăbire și să ierte fărădelegea lui. Atunci, Sfântul Apostol Petru a poruncit să fi e oprit sicriul cu trupul Preacuratei și toți dimpreună au început să se roage Născătoarei de Dumnezeu pentru cele petrecute. L-au adus pe vinovatul cel rănit, a cărui căință se făcuse prin sânge și lacrimi, și, luându-l Sfântul Petru și apropiindu-i de sicriu mâinile tăiate din cot, de îndată ele s-au lipit de trupul lor și nu numai că au pierit cumplitele dureri, ci chiar și urma rănii a dispărut. De atunci, omul acela a crezut în Hristos, iar mai apoi s-a botezat, încât, mai pe urmă, cele petrecute cu dânsul i-au adus la credință pe mulți dintre iudeii care șovăiau în a fi încredințați că Mesia S-a întrupat din Pururea Fecioara Maria.
După tămăduirea acestui iudeu, Apostolii au ridicat sicriul Preacuratei și au purces spre Ghetsimani, unde i-au așezat trupul, după cum îi fusese dorința. Dar Sfi nții Apostoli se sfi au foarte tare să atingă cu mâinile lor trupul sfânt și binecuvântat al Fecioarei Maria, căci vedeau lumina care-l acoperea și harul lui Dumnezeu care era peste el. Astfel că Sfi nții Petru și Pavel au prins de giulgiul pe care se afl a așezat trupul Preacuratei și, în vreme ce Sfântul Ioan Teologul tămâia lăcrimând, au așezat în mormânt trupul Celei care a dat trup Fiului lui Dumnezeu. Nu este nicidecum de mirare că Maica vieții a fost pusă în mormânt, căci și Fiul ei, Care e însăși viața și nemurirea, a suferit moartea trupească și punerea în mormânt, dar prin însăși moartea Sa a nimicit moartea și a dăruit lumii viață.
†
Ai purtat pe brațele tale pe Fiul lui Dumnezeu, Cel Care S-a făcut Prunc luându-Și trup din Tine, Preacurată Fecioară, iar la vremea mutării tale la cele de Sus, El Însuși a venit spre a-ți purta pe brațe sufl etul cel îndumnezeit. De aceea, și dragostea ta, pururea dăruitoare fi ind, prin îmbrățișarea ta de Maică și Fecioară revarsă asupra lumii dulceața nădejdii și a bucuriei, luminându-ne sufl etele și izbăvind trupurile noastre din învârtoșările cele amare ale patimilor pământești.
†
Ajută-mi, Maică Preacurată, lucrarea mâinilor să-mi fi e adevărată, iar ochii de întuneric mi-i păzește, să-L pot vedea pe Cel Ce mântuiește.