Ediţie îngrijită de L.S. Desartovici
Zăcămintele iubirii lui Dumnezeu
În zilele viețuirii pământești, fiecărui om îi este dat să ajungă măcar o dată la capătul puterilor, la deplină sfârșire a gândurilor și faptelor creatoare, printru care noi voim să ne înnoim și împlinim. Chiar dacă poate părea paradoxal, această isprăvire a puterilor omului este una dintre cele mai mari binecuvântări date nouă de Domnul. Și aceasta pentru că durerile și sfâșierile lăuntrice ne sunt precum o radiografie, care ne arată fără putință de tăgadă falimentul nostru sufletesc. În acest întuneric, în această durere, care uneori poate să ia dimensiuni copleșitoare, stăm și tăcem înlăcrimați și fără de lucrare. În chip duhovnicesc, tocmai sub picioarele noastre, se află o neprețuită comoară. Am alergat după averi și confort pământesc și am ajuns în prăpastia materiei, pentru că în adâncul inimii știm că oricum vom muri și le vom părăsi pe toate. Am alergat după slava lumii și recunoașterea valorii noastre, iar mai devreme sau mai târziu vedem cât de găunoasă, nestatornică și pieritoare este slava omenească. Am alergat bezmetici după lucruri sau împlinirea unor idei, crezând că prin acestea vom birui moartea și stricăciunea și vom dobândi acea alinare profundă după care toți suspinăm. Și știm că nu numai că nu am dobândit nimic, ci abia poate de am atins în treacăt nădejdea că am întrezărit ceva din biruința asupra morții.
Am uitat că suntem ființe, că pur și simplu suntem, prin însăși aceasta mărturisindu‑se că suntem făcuți după chipul Celui Ce Este (Ieșire 3, 14). Acest chip al lui Dumnezeu, în care fiecare dintre noi am fost zidiți, este zăcământul iubirii Preasfintei Treimi întru care stăm și suntem. Dar de cele mai multe ori, din pricina întunericului nostru lăuntric, nu vedem lumina și strălucirea chemării și a peceții veșnice aflătoare în noi. Iată, sub picioarele noastre se află ceea ce am călcat neîncetat prin nesimțire și uitare – chipul lui Dumnezeu, întru care am fost aduși la ființă și viață.
Sfântul Iosif Isihastul a cunoscut că tot ceea ce a fost, este sau va fi el vreodată, nu poate să fie decât în Dumnezeu. Pentru aceea, cu o încordare neasemănată a cuprins Numele lui Dumnezeu în lăuntrul său și nu L‑a mai lăsat din brațele inimii pe Cel Ce Este. De aceea s‑a și făcut asemenea Lui, vitejia sa fiind a celui care nu vrea cu nici un chip să se despartă de Domnul în nici unul din gândurile, simțirile și făptuirile sale.
Toți cei care voim, îi putem urma Sfântului Iosif începând prin a nu mai ascunde de Dumnezeu nici un gând, cuvânt sau faptă de a noastră, ci a le trăi pe toate dimpreună cu El. Aceasta poate să ne fie început al rugăciunii. Unde ne va duce această strădanie, această simțire, depinde de fiecare dintre noi.
L. S. Desartovici
Rugăciune către Sfântul Iosif Isihastul a celui biruit de neputințe și întristări
Desăvârșirea cuvântului tău este una cu desăvârșirea faptelor tale, dumnezeiescule Părinte Iosif, căci mărturisirea cea cu putere a Duhului s‑a izvodit întru tine din nenumărate lacrimi și sudori ale nevoințelor. Ridică‑ne și pe noi, cei moleșiți și zăbavnici, către truda cea binecuvântată a iubirii de osteneală, căci iată, ne aflăm biruiți de neputințe, și ne curăță cu adeverire de orice nădăjduire în noi înșine.
Dăruiește‑ne și nouă îndrăzneală în rugăciune, celor care suntem opăriți de fierberea întru focul poftelor pătimașe, și, umplându‑ne simțirea inimii cu cinstea cea nepieritoare care se dă din cercarea dragostei lui Dumnezeu, întipărește‑ne în suflete tihna cea veșnică a Împărăției Cerurilor.
Păzește‑ne în vreme de mâhnire ori prigoană cu acoperământul rugăciunilor tale, Sfinte Iosif, căci cugetul și voia noastră sunt grabnic plecate spre deznădăjduire, de vreme ce această bolire ne‑a măcinat toată vlaga lăuntrică, ducându‑ne până la secătuirea sufletească.
Și fie ca, sub ocrotirea ta, să ne însănătoșim sufletește și, primind Trupul și Sângele Domnului cu credință și cu dragoste, să învățăm a prăznui întru trezvia minții, înveșmântându‑ne cu limpezimea înfățișării înaintea Domnului în toate cugetele și simțirile noastre, spre ne lăsa cunoscuți deplin de către Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin.