Dacă, după cum spuneau anticii, „lectura înseamnă, în primul rând, deprinderea artei prozodiei, într-al doilea ‒ exegeza în funcție de figurile literare prezente în text, în al treilea ‒ descrierea sumară a limbajului și a celor istorisite, în al patrulea ‒ aflarea etimologiilor, în al cincilea ‒ aprecierea…
Am crezut dintotdeauna că există cărți frumoase și cărți mai puțin frumoase…
De ce se urăsc oamenii? E atât necunoscut şi atâta suferinţă legată de soarta noastră, încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea
Istorisirile de suflet-folositoare s-au bucurat de o apreciere deosebită în perioada medievală, fiind traduse nu doar în limba latină, ci și în limba arabă. Au fost alcătuite sub înrâurirea Scării Sfântului Ioan Sinaitul, la care, de altfel, autorul și face referire (istorisirile IV și XI), înscriindu-se în străvechea tradiție a apoftegmelor, al cărei început se situează în secolul al IV-lea.
Adevărul acesta, descoperit nouă de Sfânta Scriptură, este prima învățătură fundamentală în care omul este dator să creadă, pentru a se cunoaște pe sine: cine este, care este scopul ultim al prezenței sale în lume și unde îi este menit să se îndrepte (..)
Agoniseli duhovnicești despre
minunate tămăduiri prin rugăciune,
din înțelepciunea Părinților Ortodoxiei
Ajută-mi, Maică Preacurată, lucrarea mâinilor să-mi fi e adevărată, iar ochii de întuneric mi-i păzește, să-L pot vedea pe Cel Ce mântuiește.
Cartea de față se dorește a fi, prin învățăturile ei, pe de o parte, un mic prinos adus vestiților stareți ai Valaamului, iar, pe de altă parte, un îndrumar limpede pe calea rugăciunii și viețuirii duhovnicești, experimentate de marii nevoitori ai „Athonul Nordului”.
Nu există om care de‑a lungul vieţii sale să nu fi avut de‑a face cu boala. Lucrul acesta este inevitabil legat de condiţia umană. Nici un organism nu este perfect sănătos. Sănătatea nu este niciodată altceva decât un echilibru provizoriu între forţele vieţii şi alte forţe care i se opun, cele dintâi neavând decât o fragilă supremaţie.
Cartea de faţă oferă cititorului român pentru prima dată o parte a uneia dintre cele mai însemnate opere ale literaturii duhovniceşti ruse, „preaduhovniceşti şi pline”, cum spunea acelaşi Ignatie Briancianinov, „de învăţături foarte mângâietoare”.